Biroul de Credit poate deveni baiat bun
[Marti, 13 Noi 2007]
Introducerea scoringului ar permite ca o mare parte din restantieri sa primeasca imprumuturi
Modul defectuos in care sectorul bancar utilizeaza datele de la Biroul de Credit a fost sesizat si de autoritatile statului, care au fost nevoite sa intervina pentru a atenua unele abuzuri. Singurul mod prin care problemele actuale pot fi depasite este dezvoltarea scoringului.
Infiintarea Biroului de Credit aduce, fara indoiala, avantaje semnificative pentru banci, reprezentand un pas necesar in modernizarea serviciilor financiare. Modul in care au ajuns sa se foloseasca institutiile de credit de acest instrument este insa regretabil. Procedura de raportare a datelor este insa departe de a fi perfecta, ceea ce a impus chiar interventia autoritatilor statului.
In baza plangerilor primite, Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a sanctionat contraventional mai multe institutii financiare deoarece s-a constatat existenta unor disfunctionalitati in procedura de apreciere, subiectiva uneori, pe baza careia angajatii bancii iau decizia de a raporta anumite date personale ale clientilor sau ale potentialilor clienti.
"Din plangerile adresate Autoritatii de Supraveghere a rezultat ca unele banci raporteaza la Biroul de Credit informatii privind sume restante infime, care nu se datoreaza in mod direct unei culpe a debitorului, ci unor deficiente de informare din partea bancii, spre exemplu, in legatura cu obligatia achitarii anumitor comisioane legate de lichidarea unor conturi de card de debit sau in legatura cu cresterea dobanzilor la creditare", afirma Alina Savoiu, sef Birou juridic si comunicare la ANSPDCP.
In plus, reprezentantii Protectiei Consumatorului au chiar suspiciuni ca anumite banci si-ar raporta clientii intentionat, cu scopul de a le bloca accesul la creditele de la alte banci si a-i forta sa accepte costuri de creditare mai mari ulterior.
Pragul minim de raportare nu este o solutie
Pentru a corecta deficientele, ANSPDCP a propus stabilirea unei limite minime de la care sa se raporteze restantele. In urma discutiilor avute cu Asociatia Romana a Bancilor, s-a agreat, la finele lui 2006, ca restantele mai mici de 10 lei sa nu mai fie raportate.
Acest compromis a reusit sa mai atenueze tensiunile, insa nu este sub nicio forma o solutie viabila. Conform conditiilor actuale, o persoana cu o datorie restanta de 9 lei poate primi in continuare credit, insa una care are o datorie neachitata doar cu un leu mai mare, se loveste de refuz.
Nu trebuie sa fii expert financiar ca sa-ti dai seama ca intre acesti doi clienti nu exista nicio diferenta din punctul de vedere al solvabilitatii, dar, cu toate acestea, unul primeste credit, iar celalalt - nu. Chiar daca se majoreaza baremul, acest lucru nu va rezolva problema, pentru ca intotdeauna un client cu o datorie de cativa bani in plus va depasi pragul de raportare.
In plus, ceea ce se intampla cu restantele la creditele in valuta este de-a dreptul jenant. In functie de evolutia cursul de schimb, o restanta in valuta ba trece, ba nu trece de pragul minim de raportare. Astfel, la preaprobarea creditului, clientul poate fi eligibil, pentru ca la acordare, daca a avut ghinion sa creasca cursul, el sa fie respins.
Nu este de mirare, in aceste conditii, ca tot mai multi clienti ajung sa creada ca bancile pur si simplu isi bat joc de ei, deoarece ii pun degeaba pe drumuri.
Totodata, prin acceptarea pragului minim de raportare, bancile si-au recunoscut implicit incapacitatea de a folosi eficient informatiile de la Biroul de Credit. Practic, au preferat sa ascunda sub covor datoriile minore, in loc sa-si acomodeze normele interne de creditare in functie de gravitatea restantelor.
Citeste tot articolul in : SAPTAMANA FINANCIARA





